Istoric

Până în 1968 satele componente au făcut parte, succesiv, din mai multe unităţi administrativ-teritoriale. Despre comuna Vadu Moldovei ca unitate de sine-stătătoare se poate vorbi începând din 1968, când, în urma reformei administrative, s-au comasat cele două comune învecinate, Ciumuleşti şi Fântâna Mare, iar noua unitate rezultată a primit numele de Vadu Moldovei. În limitele sale actuale, comuna datează din 2004. Atunci s-a reînfiinţat comuna Fântâna Mare, cu 4 sate: Fântâna Mare, Cotu Băii, Spătăreşti şi Praxia, iar Vadu Moldovei a rămas cu cele 8 sate actuale. Chiar dacă are o vechime mică sub acest nume, în ceea ce priveşte locuirea şi administraţia, teritoriul a avut o bogată existenţă, dovedită prin izvoarele istorice. Urme de locuire din Neoliticul timpuriu s-au descoperit la Vadu Moldovei, Dumbrăviţa, Cămârzani şi Ciumuleşti11. Arheologic se admite că zona a fost reprezentată în neolitic, mai ales prin cultura Cucuteni. Un număr mare de documente, începând cu primele forme de civilizaţie scrisă, demonstrează existenţa unor sate bine închegate în întreg bazinul Moldovei. Astfel, se poate avansa ipoteza locuirii neîntrerupte, importantul curs de apă al Moldovei fiind suficient de bine apărat natural. În Evul Mediu şi în perioada modernă, ca urmare a creşterii numerice a populaţiei, atât prin spor natural, cât şi prin spor migratoriu pozitiv, are loc o extindere a locuirii dinspre valea râului spre părţile mai înalte, utilizând ca spaţii de penetrare tot văile, respectiv afluenţii Moldovei. Iniţial locuirea s-a făcut liniar, urmând firul apelor, fenomen foarte bine păstrat şi chiar amplificat în timp către actual, prin morfostructura caracteristic liniară (village-en-rue). Izvoarele scrise fac menţiuni asupra satelor comunei Vadu Moldovei abia începând cu secolul al XV-lea, dar atunci apar aşezări deja existente. Menţionarea acestora în actele domneşti se face abia când ele devin obiectul unor tranzacţii (vânzări, cumpărări, danii, schimburi de proprietăţi, judecăţi). La aceste sate menţionate documentar ar mai trebui să adăugăm şi un oarecare număr de sate răzeşeşti, libere (despre care nu era cazul să se vorbească prea mult în acte), ca şi pe acele sate care nu s-au păstrat până în zilele noastre, dar sunt menţionate în documente.
Majoritatea aşezărilor au fost atestate documentar până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Bineînţeles că asupra majorităţii acestora se fac referiri cu privire la existenţa lor anterioară. Astfel ne putem face o idee, chiar dacă aproximativă, asupra vechimii locuirii satelor din zonă. Aşezarea geografică favorabilă şi existenţa unor resurse naturale au fost principalii factori care au determinat locuirea timpurie a teritoriului comunei Vadu Moldovei. În timpurile istorice au avut loc o succesiune de creşteri şi descreşteri numerice ale populaţiei. În prezent, în cele 8 sate ale comunei, populaţia numără 3.993 locuitori (la recensământul din 2011), în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.680 de locuitori. Aşezările omeneşti din acest sector al văii Moldovei, împreună cu cele din zonele învecinate se înscriu într-o arie mai largă de locuire veche românească ce a cuprins, între secolele XIV–XVI şi chiar mai devreme, bazinul mijlociu al Moldovei, precum şi bazinele Sucevei şi al Şomuzului Mare şi care au constituit nucleul statului feudal Moldova.